Inductie...

nu mai retin denumirea exacta a operatiunilor. cred ca au fost: indreptare, sablare, vopsire.
ce presupune sablarea dpdv tehnic sau cum a fost facuta vopsirea nu stiu. de fapt nici îndreptarea nu stiu cum s-a facut.

Misterul a fost elucidat. Cauza slăbirii nu este coacerea ci procesul prin care se îndepărtă vopseaua veche și nu era sablarea. Acele jante au avut de suferit dintre exemplele de pe forum. Îmi scapă acum denumirea... Electro.. Something. Practic încălzea aluminiul fara contact că sa se desprindă stratul de vopsea. Câștigă timp fata de sablare. Se folosește în industria auto pentru îndepărtarea adezivilor puternici din ce am văzut.

Nu am studiat la jante decat tratamentele in masa, cele de suprafata nu prezinta foarte mare interes la acest gen de piese.
Formele de indepartarea abraziva sau termica a stratului de vopsea pot interfera cu tratamentele de suprafata. Presupun ca niponii nu au racurs la nitrurare, nitrocarburare, cianizare (Ol x), depuneri electrolitice, sublimare metale, fosfatare,  (aliaje Al )
S-au facut depuneri electrolitice sau unele similare cu electroforeza (nu pentru perforare, in cazul prezent electrodepunere) dar acestea au ca principal scop estetica, mai precis sunt grunduri pentru stratul final de granule de polimer.

Cauza slabirii jantelor fabricate din aliaje ale aluminului este exact coacerea in cuptor care afecteaza tratamentele facute in masa materialului.
Coacerea pudrei pe jante poate fi aplicata exclusiv jantelor din otel care nu sunt afectate de temperaturile de fixare.

Pare greu de crezut dar aliajele usoare sunt sensibile la temperaturi mici, sub 200°C.


Subiectul imi este apropiat pentru ca am lucrat la cuptoare pentru tratamente termice si mai tarziu la o masina care facea tratamente prin inductie.
Din pacate la noi a disparut stiinta asta pentru ca economia s-a orientat catre consum.

m-am pierdut in termenii tehnici.
nu-mi ramane decat sa sper ca le voi putea folosi continuare.

si ca sa continui cu interventiile, am schimbat si radiatorul de la AC.
dupa ce a dat caldura am constatat ca nu răcește. verificat si nu avea freon.
am incarcat si in doua zile era la fel. am verificat instalatia, presiunea, eventuale scurgeri. doua pareri au fost ca radiatorul este vinovat. in partea de jos  se vedeau urme la ultraviolete. ulterior am constatat si ca o garnitura nu etansa bine, dar radiatorul era cumparat, asa ca a fost schimbat.

E vremea sa schimbi mecanicul.

E vremea sa schimbi mecanicul.

mecanicul sau masina.
ultima interventie am efectuat-o in deplasare cand am constatat ca nu functioneaza AC-ul.
deci vina este a celui care a ales mecanicul,.... si masina.
aceeasi persoana a ales si mecanicul si masina

aceeasi persoana a ales si mecanicul si masina

Schimba unitatea service! 

da. clar ceva trebuie schimbat. 
am inceput si eu cu ce mi s-a parut mai usor. am schimbat peisajul.
adica dupa ce am acordat atata atentie agregatului, l-am scos la plimbare sau ... el pe mine

... pana la cheile sohodolului

din punct de vedere al drumului nu e nimic de povestit. drumul prin chei e asfaltat, cu gropile  normale, fara provocari.
asa ca am plecat spre alte zone:







transalpina.
mare parte a traseului de urcare l-am parcurs cu reductorul. mi s-a parut mie mai interesant. doar o parere

am intentionat sa intru cu forestierul si in cheile astea ...



dar m-au oprit la poarta. pasnic de fel, m-am conformat si le-am privit de la departare, pana a doua zi dimineata.

Cheile Oltetului?

Cam asa pare.

cheile turzii.
eram convins ca am menționat pe undeva.

Ah, frumos acolo! Doar ca trebuie sa faci piciorusul frumos, nu poti sa te bazezi pe padurar. 

am intentionat sa intru cu forestierul si in cheile astea ...

Lasand gluma de-o parte, nu imi aduc aminte sa se poata intra cu masina in Cheile Turzii dar nici nu pot indrazni a te contrazice intrucat SG-ul tau poate este preparat sa faca fata unui traseu de via ferrata...

Minunate dumbravi ati mai atins si am certitudinea ca a fost un periplu gandit a va destinde gustand din aventura descoperirii secretelor naturii, departe de locurile mult prea pline de zgomotul inutil al unei parti a societatii moderne.

desi eram convins ca SG-ul face fata oricarui tip de traseu, intr-adevar am fost nevoit sa fac piciorusul frumos, dupa cum spunea forester.

si totusi ca sa nu se supere forestierul, l-am dus si pe cateva drumuri forestiere. asa am ajuns aici







cabana giumalau
drumul pana acolo un forestier de aproximativ 10 km, in mare parte nu a ridicat probleme, denivelat si cu ceva aluviuni. ultimii 2km insa au fost mai emotionanti, inclinatia destul de mare, curbele stranse si santurile sapate de apa treceau cand pe mijloc cand pe una dintre margini.

Frumos, Giumalaul e si la mine pe lista

Am fost asta iarna intr-o tura acolo, si pare un traseu fain de facut si cu bicicleta vara.